Fotbalul românesc a rămas decisiv în urmă la două din cele trei componente capitale ale vitezei de joc, față de ceea ce se practică acum în Europa: viteza de gândire și viteza de execuție a fotbaliștilor. Acesta este diagnosticul pus de Marcel Pușcaș miercuri dimineață, în emisiunea ProSport LIVE, școlii de fotbal românești din acest moment. Fost jucător la Steaua la mijlocul anilor 1980, apoi președinte al aceluiași club în 1996-1997, intrat în conflict cu Mircea Sandu și declarat persona non grata, Pușcaș a candidat la alegerile pentru șefia FRF în 2014. Ulterior s-a retras, iar acum este director de Dezvoltare și vicepreședinte în Comisia Tehnică a FRF.
Plecând de la constatările din partida Real Madrid – Atletico Madrid 3-0, jucată marți, în prima semifinală a Ligii Campionilor, Pușcaș a făcut o analiză complexă a fotbalului românesc, despre care spune că nu îi va fi suficient nici un deceniu de muncă asiduă pentru a compensa deficiențele existente astăzi. Jucătorii români nu sunt învățați să gândească repede, nu știu să lovească mingea corect și capătă în perioada de juniorat deprinderi greșite. Totul se trage, spune Pușcaș, de la procesul de instruire, antrenorii fiind preocupați de rezultatul imediat chiar și la nivel de copii, și nu ca micuții să deprindă corect elementele tehnice și nici ca aceștia să învețe să gândească pe teren.
„Semifinala Ligii Campionilor dintre Real și Atletico Madrid a fost o culme a fotbalului printr-un ritm de joc pe care noi, aici, în România, nu-l putem atinge în următorii 10 ani. În ciuda aparențelor, viteza asta de joc nu este dată de viteza de alergare, de viteza de deplasare. Mai sunt două componente importante ale vitezei în antrenamentul fotbaliștilor și în jocul de fotbal: viteza de gândire și viteza de execuție. Uitați-vă la echipele de nivelul ăsta, și nu mă refer doar la Real Madrid, ci și la Barcelona, Bayern, Manchester și PSG. La câte soluții au jucătorii până să ajungă mingea la ei. Minimum două-trei soluții de a pasa. Dacă la această viteză de gândire și la decizia pe care o iei în unitate de timp adaugi și execuția corectă, asta conferă un ritm ridicat de joc. Nu cred că viteza de deplasare a lui Marcelo, de exemplu, este cu mult peste cea a lui Raț sau a lui Steliano Filip. Deci, nu este vorba de viteza de deplasare, ci de viteza de gândire și de execuție”, a explicat Pușcaș la ProSport LIVE.
„Jucătorii români gândesc în momentul când intră în posesia mingii. Este un dezastru”
Acesta a intrat în detalii, prezentând diferențele în mod concret: „În campionatul nostru intern, uitați-vă la meciurile de play-off, ca să nu mai spun de play-out, Liga 2 sau Liga 3. Veți vedea că jucătorii gândesc în momentul în care intră în posesia mingii. Ceea ce este un dezastru. Și atunci ne întrebăm de ce am ajuns aici. Acesta este un efect al unor cauze trecute. Adică niște reflexe prost învățate, jucători care în copilărie și în adolescență, în perioada junioratului, nu au fost puși să gândească, antrenori care nu au făcut și nu fac exercițiile specifice dezvoltării gândirii în jocul de fotbal. Jucătorii nu au plăcerea de a juca. Lipsește maidanul, pentru că acolo, spre deosebire de antrenamentele în cadru organizat, poți să-ți pui în valoare felul în care vezi tu anumite faze. Toți am jucat pe maidan fotbal și ne mai permiteam să dăm printre picioare, să dăm pe lângă adversar, să dăm peste adversar, lucru care la antrenamente sau la jocurile de copii este interzis”.
Aceste deficiențe capitale în nivelul pe care apoi jucătorii îl etalează inclusiv în Liga 1 și la națională trebuie căutate la juniori, acolo unde antrenorii, adesea ei înșiși neinstruiți, nu lucrează cu copiii ceea ce ar trebui să lucreze: „Pe urmă, avem mari probleme la nivelul antrenorilor de juniori, care încearcă să sistematizeze diferite elemente tactice la nivelul vârstei de până la 14 ani, lucru care este profund nociv. Adică îl bagi în niște chingi pe bietul copil care are încă probleme cu mingea, cu preluarea, cu transmiterea, cu elementele tehnice de bază. Îl bagi în niște chingi tactice din dorința de a câștiga un joc sau de a face pe placul părinților. Mie nu mi se pare normal. Tactica nu poate să vină decât ca urmare a îmbinării tuturor elementelor care duc spre o tactică dorită. Respectiv elementele tehnice, elementele fizice și elementele mentale. Asta este de când lumea și în teoria antrenamentului sportiv. Trebuie să le știe toți antrenorii patriei”.
„Să zicem merci că avem o sumă generoasă din drepturile TV. Spre deosebire de sârbi, care sunt obligați să caute soluții în a produce și vinde jucători”
În mod paradoxal, după cum sugerează Marcel Pușcaș, banii intrați în Liga 1 din drepturile TV duc la adâncirea problemelor, deoarece cluburile nu mai au preocuparea de a scoate venituri din producția și vânzarea de fotbaliști, mulțumindu-se cu ceea ce primesc de la televiziuni. „Din păcate, lucrurile nu stau așa și avem diferențe majore. Se mai adaugă și potența financiară… Una e să cumperi un jucător de 100 de milioane, care tocmai de asta costă 100 de milioane, pentru că are însușite toate elementele despre care am vorbit, în comparație cu fotbalul nostru, care să zică merci că avem o sumă generoasă din drepturile TV. Spre deosebire de sârbi, care au anual 1 milion de euro de la televiziunea sârbă. Și atunci, ei sunt obligați să caute soluții în a produce și vinde jucători. Acest portar sloven pe care l-am văzut la Atletico Madrid a costat 18 milioane de euro. 18 milioane pentru un portar de 20 de ani… Acum are 24, a fost transferat de Atletico acum câțiva ani. 18 milioane au dat pentru un fotbalist sloven. Și portar. Ceea ce nu cred că vom ajunge, noi, românii, să vindem prea curând un portar cu 18 milioane de euro. E o sumă care mi se pare enormă atât raportat la nivelul fotbalului sloven, cât și la nivelul postului de portar”, a explicat directorul de la FRF.
De ce are nevoie, concret, fotbalul intern, pentru a fi competitiv pe plan internațional? „Fotbalului românesc îi lipsește viteza de gândire, viteza de execuție, moralul de concurs. Stăm bine la tatuaje. La asta îi imităm perfect pe actorii de la Real – Atletico. Stăm bine la faptul că antrenorii lucrează cu copiii precum Guardiola cu Manchester City. La 12 ani îi pui să joace în sisteme când la vârsta asta nici posturile nu sunt măcar definite. La vârsta asta, portarul poate să ajungă vârf, în final. Și invers. Dar noi facem tactică. Nu mai există nici demonstrația. Din cauza faptului că sunt foarte mulți antrenori tineri, în special absolvenți de IEFS, care nu au jucat fotbal, care nu au capacitatea să demonstreze biomecanica lovirii mingii, a protejării mingii. Lucruri simple, elementare, dar care trebuie demonstrate. Copilul e ca o mică maimuță care memorează și face așa cum face nenea antrenorul. După care trebuie repetiție foarte, foarte multă”.
Ultimii mohicani ai artei de a lovi mingea cu ambele picioare: Lăcătuș, Rotariu, Adi Matei, Răchită
Rugat de reporterul ProSport să enumere doi fotbaliști din Liga 1 capabili să dribleze în regim de viteză, Pușcaș a oferit un răspuns stupefiant și edificator în același timp: „Nu dau nume, dar văd jucători la nivel înalt, chiar în ultima etapă, care efectiv controlează mingea doar cu un singur picior, fie cu dreptul, fie cu stângul, ceea ce, la nivel de vârf, de play-off, mi se pare aiurea. Eu am jucat într-o echipă – nu mă dau pe mine exemplu -, Steaua București, în care un singur jucător nu lovea, în 1985, mingea cu ambele picioare. Se numea Ladislau Bölöni. În rest, toți componenții echipei Steaua București loveau mingea cu ambele picioare în proporție asemănătoare. 70% cu stângul, ca și cu dreptul. Adică Belodedici putea da o pasă de 40 de metri cu piciorul stâng, Bărbulescu putea da și el cu stângul și cu dreptul, Iovan la fel, Pițurcă la fel, Tudorel Stoica la fel, Fane Petcu la fel, Mitzi Majearu la fel… Inclusiv Duckadam degaja cu stângul! Imaginați-vă că am ajuns președintele secției la Steaua peste alți 10-12 ani, s-au schimbat generațiile și doar vreo 4-5 jucători, în 1996-1997, la Steaua, mai loveau mingea cu ambele picioare. Care erau ăia? Tot cei cu școala veche: Rotariu, Lăcătuș, Adi Matei, Răchită. În rest, loveau mingea cu un singur picior. Inclusiv Dennis Șerban, Roșu, Miu. Probleme. Deja după 1990 începuse să se degradeze procesul de instruire. Iar acum, când au trecut încă 20 de ani de atunci, am ajuns la nivelul de care vorbesc eu, cu elemente tehnice slab însușite, dacă nu greșit însușite”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER